mi-e dor...

"If you remember me, then I don't care if everyone else forgets."- Haruki Murakami

Cel mai mult mi-e dor de clipele in care taceam.

Jumatate treji, jumatate adormiti. Jumatate acolo, jumatate decupati de peisaj. Doua holograme fara harta, ratacind printre oameni.

Mi-ar fi placut sa te cunosc pe cand eram doar un copil, ti-as fi scris versuri, m-as fi pierdut in retorica, as fi facut gesturi mari, m-as fi agatat mai strans de trupul tau. Ti-as fi spus sa nu ma lasi sa plec....

M-ai fi invatat cum sa ma privesc in oglinda cu ochii tai care ma vad frumoasa. M-ai fi facut sa ma abandonez cu totul promisiunilor tale, sa ma bucur nebuneste de fiecare cuvant al tau care mi-ar fi spus cum ma iubesti in delir.... 

Dar, cand ne-am cunoscut noi...era tarziu! Pentru poezie, pentru gesturi mari, pentru cuvinte....

Azi, cel mai mult mi-e dor de clipele in care taceam si ma pierdeam in bratele tale...